O reteta speciala, pentru oameni speciali. Un preparat potrivit pentru sarbatori, cu un gust deosebit!

Acest pandispan este cel mai gustos si cel mai aspectuos pandispan pe care l-am preparat vreodata. Este plin de fructe, in doua culori, blat pufos si perfect crescut. Va recomand cu tot dragul aceasta reteta.

Mmm, gratar! Deja imi ploua in gura. Imi place la nebunie sa ma implic in prepararea gratarului. Desi e musai dupa sa faci un dus, merita toata implicarea. Il plus, cel care prepara gratarul are parte mereu de cele mai bune bucati, fierbinti, direct de pe gratar. Asta da avantaj! Dar sa nu uitam de marinarea carnii care este foarte importanta in prepararea gratarului. Fara ea, carnea nu ar fi gustoasa, suculenta si aspectuoasa. Marinarea este una dintre metodele prin care carnea de pui capata o textura mai fina si un gust deosebit, in functie de ingredientele pe care le folosesti. Marinarea poate dura cateva ore sau o noapte intreaga si poti pregati astfel pulpele de pui, pieptul pentru a capata un gust mult mai bun. Procesul este foarte important, pentru ca in momentul in care o supui tratarii termice, carnea se poate usca si nu mai are gustul pe care il asteptam. Exista foarte multe metode de marinare si o mare varietate de condiemente pe care le puteti folosi, eu o realizez destul de simplu pentru ca asa ne place noua si pentru ca la masa avem intotdeauna si copii care nu sunt foarte incantati de gusturile deosebite/exagerate.

Ma tot gandeam la prajiturile mici rotunde, Urside, pe care le-am facut acum doi ani si care ne-au placut mult, asa ca le-am reinventat si le-am imbunatatit. Am inlocuit pandispanul cu blat de albus cu nuca, am pastrat crema de vanilie, am adaugat glazura de ciocolata fina, frisca, nuci rumenite si date prin ciocolata si alune de padure rumenite si macinate. La final, am decorat cu meteori din ciocolata. Asa s-a nascut Tarta Urside. Si cum Ursidele sunt darul Cerului de Craciun, un curent de meteori din aceasta perioada, aceasta tarta este darul meu pentru cei dragi.

Biscuitii “coaja de copac” erau preferatii nostri in copilarie. Ne placea tuturor sa le rontaim mai ales de sarbatorile de iarna, dupa ce ne saturam de prajiturile cu crema.

O reteta delicioasa si aromata, foarte simpla de facut. Rezultatul a fost mult peste asteptarile mele. Se face dintr-o bucata de slanina stratificata cu carne, fleica, de pe burta porcului sau de langa antricot. Fara conservanti sau E-uri si cu putina rabdare si mai ales ca e facut de mine, stiu ce pun pe masa, pentru micul dejun sau, de ce nu, pe o masa de sarbatoare.