Pentru ca nu mananc peste crud, dar ador sushi, gasesc mereu variante de a ma bucura de acest delicios fel de mancare.

Crocant la exterior si suculent la interior, tonkatsu este un preparat specific bucatariei japoneze din cotlet feliat in crusta de pesmet Panko, prajit in baie de ulei. Se spune ca Tonkatsu a fost inspirat de preparatul francez cotelette de veau - cotlet de vitel pane, prajit in unt. Un restaurant din Tokyo a preluat acest acest concept si a adaptat reteta la specificul japonez . Dupa aspect se aseamana mult cu snitelul european. Totusi, exista cateva diferente care fac tonkatsu deosebit. La fel ca pentru snitel, feliile fragezite de carne sunt trecute prin faina, ou si pesmet. Pentru Tonkatsu se foloseste pesmet Panko, facut din paine alba, fara coaja. Fulgii de Panko sunt mai mari decat pesmetul obisnuit si absorb mai putin ulei la prajire, obtinand o crusta mai aerata si mai crocanta. O alta diferenta consta in tehnica de gatire. In loc de prajirea in tigaie care poate duce la o carne mai tare si mai uleioasa, tonkatsu este prajit in 2 transe, in baie de ulei, tehnica care confera carnii un interior fraged si o crusta crocanta si rumena. Tonkatsu se serveste taiat in fasii, stropit cu un sos special - sos Tonkatsu si salata de varza, pentru o masa completa si satioasa.

Vinete cu miez cremos si glazura din pasta miso, mirin, ulei de susan si sake, reteta inspirata dupa Nasu no Miso Dengaku, preparat clasic din bucataria japoneza. Pasta miso este un ingredient care defineste preparatul, ii da savoare si gust complex. Vinetele taiate in jumatate si crestate sunt mai intai coapte pana cand pulpa devine moale iar apoi glazurate si rumenite la grill. La final sunt presarate cu seminte de susan, ceapa verde sau frunze de susan. Vinetele sunt atat de gustoase incat va invit sa nu stati prea mult pe ganduri si sa le gatiti. Se servesc cu garnitura de orez, tofu sau o salata crocanta de ridichi asiatice pentru contrast de texturi.

Coltunasi din bucataria japoneza, cu foi subtiri de aluat, umplute cu un amestec de carne, varza, ciuperci Shiitake si ceapa verde, aromate cu sake, mirin si sos de soia. Preparatele asiatice pe langa gust, se remarca si prin contrastul de texturi: carnea suculenta, varza usor crocanta, ciupercile carnoase si aluatul crocant. Pentru a obtine baza rumena, caracteristica acestor coltunasi, dupa ce sunt modelati, gyoza sunt rumeniti mai intai in tigaie in putin ulei, gatiti apoi inabusit in acceasi tigaie, iar la final sunt stropiti cu ulei de susan si prajiti pana cand baza este crocanta. Sunt migalosi dar la final efortul este rasplatit. Gyoza se servesc calzi, alaturi de sos.

Gyoza este versiunea japoneza a celebrilor coltunasi chinezesti Jiaozi, cu foi subtiri de aluat, umplute cu carne sau legume. Deosebirea dintre cele 2 preparate consta in tehnica de gatire. Dupa ce sunt modelati, gyoza sunt rumeniti mai intai in tigaie in putin ulei, gatiti apoi inabusi in acceasi tigaie iar la final sunt stropiti cu ulei de susan si prajiti pana cand baza devine crocanta, spre deosebire de Jiiaozi care sunt gatiti doar la abur. Foile pentru gyoza se pot cumpara din magazinele asiatice sau se pot pregati in casa, tot ce aveti nevoie este faina, apa si sare. In aceasta varianta vegetariana, foile sunt umplute cu un amestec din varza alba, varza rosie, ciuperci Champignon, ciuperci Shiitake, morcov, ceapa, ceapa verde, tofu, ghimbir si usturoi, toate legate de un sos din pasta miso, sos de soia si ulei de susan. Gyoza se servesc calzi alaturi de un sos.

Nu mi-a iesit oul moale, dar tot a fost excelenta aceasta supa. Se prepara repede, iar pasta miso este foarte sanatoasa.